in ultimul timp m-a preocupat din nou problema religiei, dar de data asta problema era ridicata asupra existentei acelei forte superioare. raspunsul a venit fara sa ma chinui prea tare, fara sa studiez atent Biblia si alte carti. o varianta de raspuns mi-a oferit-o un adolescent german, aflat in Bucuresti pentru manifestatiile anti-NATO(desi el mi-a spus ca viziteaza Bucurestiul, nu prea cred in coincidente, plus ca impartea niste fluturasi). tipul acesta mi-a intins un fluturas, scris in romana, despre Apocalipsa(cea din Biblie) si cei patru cavaleri ai acesteia. dupa ce am citit putin fluturasul, tipul s-a apropiat din nou de mine, s-a prezentat si am inceput sa vorbim. mi-a explicat ce e cu fluturasul acela, apoi m-a intrebat daca eu cred in viata de apoi. i-am spus parerea mea(neinteresanta in contextul acesta), raspunsul lui a fost ca el personal crede in viata de apoi, dar nu cea amintita de Biserica. fraza lui a continuat cu: "If God is Love, [...]".
aici m-am oprit si vreo 30 de secunde nu l-am mai ascultat, revenindu-mi in minte aceasta idee, ca Dumnezeu e iubire. discutia cu el a continuat dar deja nu mai e interesanta. asa ca de la acest incident m-am tot gandit la ce inseamna: "Dumnezeu e iubire". atotputernicul si atotstiutorul, creatorul lumii, cel ce vegheaza asupra noastra este iubirea. incet incet in mintea mea aceasta teorie a prins sens. se stie despre puterea iubirii(ma refer la toate tipurile de iubire).
singura problema in mintea mea aparea la Creatie. Dumnezeu trebuia sa fie o fiinta foarte foarte puternica pentru a crea un Univers care sa se afle intr-o asemenea armonie. orice teorie stiintifica ati lua, evolutionista, Big Bang, orice, poate fi explicata cu ajutorul dragostei.
in mintea mea toate astea au sens, o sa va si explic in particular(celor interesati) de ce. dar daca pentru voi nu are sens si aveti argumente va rog sa mi le prezentati.
