Romania, te iubesc!

Ma uitam zilele trecute la un film oarecare, facut de americani, patriotic gen, si bineinteles ca-si laudau tara. unul dintre personaje isi preaslavea patria comparand-o cu o femeie. o sa indraznesc si eu sa-mi compar Romania cu diverse entitati(ca tot am maine test din baze de date).

Daca Romania ar fi o femeie, ar fi una grasa, scuipatoare de seminte, dar vai de capul meu ce zeama de burta ar face. bineinteles ca ar fi casnica si ar barfi cu vecinele, iar sotul ei...mai bine nu pomenesc.

Daca Romania ar fi o masina, ar fi bineinteles o Dacie 1310, cu un consum mare si viteza maxima mica, dar tunata. numai ca accesoriile ar fi de proasta calitate, eventual home made. si desi ar fi una din cele mai proaste masini din lume, proprietarul n-o s-o vanda niciodata. de ce? incercati voi sa faceti cu un bentley ce face romanu cu Dacia.

Daca Romania ar fi un adolescent, Romania ar fuma, ar bea si ar chiuli. Romania ar asculta manele la telefonul mobil si ar bea bere la 2L, bere asortata cu seminte. s-ar lua de fete pe strada, s-ar fute doar cu grase pitipoance si ar pune-o de-un copil mult prea devreme. Romania s-ar lua de emo pe strada si ar pierde noptile in fata blocului din Berceni stand la lumina felinarului. bineinteles ca Romania n-ar primi bani de buzunar asa ca ar fura sau ar face cheta.

Daca Romania ar fi un parfum, ar fi unul inconfundabil, poate chiar placut, dar nimeni nu l-ar cumpara din cauza strategiei proaste de marketing.

Daca Romania ar fi un televizor, ar fi un televizor alb negru care ar prinde doar posturi rusesti si bulgaresti.

Daca Romania ar fi o institutie de invatamant, ar fi o scoala profesionala. programa de la minister n-ar fi in niciun fel respectata, profesorii ar veni degeaba la scoala, cat despre infrastructura...aceasta ar fi aceeasi de pe vremea lui Cuza.

Daca Romania ar fi un orar, ar avea 15 ore pe saptamana si toate ar fi ore de chiul.

Daca Romania ar fi un telefon mobil, ar fi un ericsson 628. adica ar avea aceleasi functii ca ale unei caramizi, doar ca la asta poti sa si vorbesti 5 minute cat te tine bateria. asta daca ai semnal. dar macar as putea s-o folosesc ca arma alba.

Daca Romania ar fi o materie de scoala, ar fi chimie. should i say more?

Daca Romania ar fi un politist ar rezolva cele mai grele cazuri din lume. mah da' asa prost ar fi si un salariu asa mic ar avea.

Daca Romania ar fi o companie ar fi compania cu cel mai mare potential, dar ar fi subevaluata. angajatii ar fi alesi pe pile, iar directorii ar ingropa-o.

Daca Romania ar fi utilizator de Y!Messenger ar primi un mass tampit la fiecare 5 secunde. si n-ar avea pe nimeni pe lista de ignore. pentru ca si Romania ar da massurile mai departe.

Daca Romania ar fi un fluviu, ar fi cel mai lung din lume, cu cea mai frumoasa delta, trecand prin toate formele de relief, cu peisaje mirifice. dar ar fi plin de sticle de plastic si prezervative, iar pe malurile sale s-ar face din 20 in 20 de metri gratare.

Daca Romania ar fi un ziar ar avea ca angajati unii din cei mai buni jurnalisti din lume, dar aparea numai articole aberant de proaste pentru ca ar fi impuse de "ala care de banu' ".

Daca Romania ar fi o echipa de fotbal ar fi o divizionara C care daca ar avea un motiv si i s-ar oferi ocazia ar bate cea mai buna echipa din lume...oricand.

Daca Romania ar fi un profesor ar veni beat la scoala, ar face caterinca de directoare, elevele ar fi in limba dupa el, baietii ar iesi la bere dupa ore in compania lui si i-ar ajuta pe toti sa treaca bacul invatandu-i tehnici avansate de copiat.

Daca Romania ar fi un ceas de mana ar fi o autetinca copie a unui Rolex.

Daca Romania ar fi un japonez ar fi singurul japonez lenes.

Daca Romania ar fi o vacanta ar fi una in Cuba, castigata la o tombola. numai ca aceasta Cuba este o comuna din judetul mehedinti, iar transportul nu esti inclus. cazarea este la o pensiune de o petala de margareta.

Daca Romania ar fi o slujba ar fi una din cele mai importante din lume. ma refer evident la cea vidanjor.

Daca Romania ar fi un meci de fotbal ar fi derby-ul dintre real madrid si barcelona. numai ca ar fi cel mai plictisitor "El clasico" din istorie(fara goluri sau macar vreo ocazie).

Daca Romania ar fi un ocean ar fi cel mai mare si mai albastru din univers, dar ar fi caracterizat de tarmurile stancoase si lipsa vietii.

Daca Romania ar fi un fermier ar avea cea mai mare productie raportata la marimea terenului cultivat. si toate asta folosind plugul, calul si propriile maini. dar ar vinde productia asta pe nimic si s-ar imbata la birt si ar fi omorat cu tarnacopu de un consatean.

Daca Romania ar fi un aparat de la o sala de forta ar antrena un singur lucru: rabdarea.

Daca Romania ar fi pasta de dinti ar curata dintii, spatiul dintre dinti, obrajii, limba, esofagul si pe tine cu totul ca ar contine cianura.

Daca Romania ar fi un negru ar avea pula mica.

Daca Romania ar fi un bec ar lumina intunecat.

Daca Romania ar fi o figura geometrica ar fi un duodecagon: foarte complicat de realizat si n-ar folosi nimanui intreg la cap. dar asa dragutz arata...

Daca Romania ar fi un sampon ar elimina matreata. in schimb ar provoca aparitia paduchilor.

Daca Romania ar fi un calorifer ar da cea mai mare caldura...sufleteasca.

Daca Romania ar fi un suc ar fi produs din cele mai naturale ingrediente, fara pic de E-uri, dar n-ar putea stinge setea nimanui.

Daca Romania ar fi un cuplu ar fi unul de gay.

Daca Romania ar fi articol de vestimentatie ar fi o pereche de chiloti...ca sa acopere direct cacatul.

Daca Romania ar fi un cur ar avea par...mult par.

Daca Romania ar fi un blogger, Romania ar avea cele mai misto idei dar n-ar avea deloc talent, iar singurii sai vizitatori ar fi colegul de banca si un manelist plictisit din lista lui de mess.

Daca Romania ar fi Botzo, ar fi exact ca mine.

ar mai fi comparatii de facut, astea sunt primele care mi-au venit in minte, scrise fix in ordinea in care mi-au venit in minte(cu exceptia ultimelor doua). mi-ar placea sa-mi lasati comentarii cu astfel de comparatii sa vad cum o vedeti voi. asa cum am descris-o eu...o iubesc.

tipuri de oameni

Una din multele filozofii spune ca noi suntem ceea ce oamenii din jurul nostru cred despre noi. dar fiecare persoana ne percepe in mod diferit, asa ca pt fiecare insemnam altceva. asta ar insemna ca avem personalitate multipla dar prefer sa nu cred asta. asa ca oamenii din viata fiecaruia se impart in mai multe categorii.



Oamenii care ne sunt indiferenti:



Sunt oamenii pe care ii vedem pe strada fara sa ne atraga atentia cu nimic sau persoane din anturajul cunostiintelor noastre. aici intra colegi(sau fosti) de clasa ai iubitei/iubitului, vecini, oameni care apar in jurul nostru adusi de prieteni dar a caror persoana nu ne intereseaza. sunt oameni care ar putea insemna mai mult pentru noi dar nu le dam aceasta sansa.

Oamenii pe care ii uram:


Toti avem persoane in viata noastra pe care ne dorim sa nu-i fi cunoscut. sunt persoane care ne-au facut un rau la un moment dat, un rau pe care noi n-am putut sa-l uitam sau iertam. si nu ne-am gandit niciun moment, din egoism, ca poate si ei au fost egoisti si au vrut sa le fie lor bine si noua rau decat sa fie invers. un tip care ne-a furat iubita sau o profesoara care ne-a cerut exmatricularea ne-au facut un rau, dar asta pentru a le fi lor bine. unii n-au putut minti pentru noi si astfel am intrat in bucluc. dar vorba unui banc, nu intotdeauna cine te baga in cacat iti vrea raul. pe unii ii uram ca au fost sinceri cu noi, poate prea sinceri, pe altii ca nu au fost. pe altii nu-i suportam ca sunt mai buni ca noi sau au ce ne dorim si noi. tuturor celor care intra in aceasta categorie le dorim raul chiar daca o recunoastem sau nu si chiar daca merita sau nu.



Oamenii pe care i-am vrea in viata noastra:



In categoria asta intra tipa buna pe care ai vazut-o pe strada, tipul "cool" al liceului in al carui anturaj ai vrea sa fii, colega de scoala care nu te baga in seama etc.



Oamenii pe care ii avem ca model:



Sunt oamenii pe care ii vedem la TV sau vreun scriitor. pot fi chiar parintii nostri sau vreun profesor(mult mai rar...cred ca majoritatea prefera sa ajunga ca Mutu decat sa ajunga ca Stoica). putem admira de asemenea un medic, un personaj de film, un director de companie sau un avocat. modele putem gasi peste tot, insa perfect ar fi sa ni le alegem cu grija.



Oamenii pe care suntem obisnuiti sa-i iubim:



Stiu ca suna ciudat subtitlul, dar aici intra de obicei rudele apropiate(parinti, frati, bunici). de mici suntem obisnuiti cu ei, stim si ni se spune ca trebuie sa-i iubim pt ca si ei ne iubesc si orice rau credem noi ca ne-ar face e spre binele nostru. ma refer aici la cazurile nefericite de parinti care te fac in multe momente sa-i urasti din diverse motive( prea severi, nu-ti pot oferi ce vrei, alcoolici etc). sau de cate ori nu ti-a venit sa-ti pocnesti fratele/sora(daca ai unul/una)? de cate ori nu te-a suparat bunica ta? si totusi dupa un timp ti-a trecut si ai continuat sa traiesti cu ei si sa spui ca-i iubesti pentru ca...asa ai fost obisnuit de mic.



Oamenii pe care credem ca i-am iubit sau ca inca ii mai iubim:



Sper ca ati remarcat acel "credem". aproape toti am avut o relatie serioasa. am "iubit" acea persoana, "am pus botu", cum vreti voi sa spuneti. unii inca au o relatie serioasa, insa parca ceva scartaie, nu? relatia a ajuns sa nu mai existe sau in celalalt caz parca nu mai e ca in prima parte a ei. relatiile se destrama pentru ca in prima parte a lor cei implicati incearca sa para ceea ce ar vrea partenerul lor sa fie, insa aceasta imagine nu se poate mentine mult timp si atunci relatia cedeaza sau se mai tine doar de-un fir de ata. credem ca ne-am gasit "jumatatea" si traim fericiti o perioada de timp, apoi incepem sa realizam ca nu e asa. de multe ori asta se intampla si in relatiile de prietenie. asa ca acest tip de persoane din viata noastra fac parte din aceasta categorie.

Oamenii pe care ii iubim:

Ei bine, in aceasta categorie poate intra oricine. parintii care intr-adevar merita, prietenul care e tot timpul langa tine, colega de clasa care-ti ajunge sotie intr-un final, chelnerita din barul preferat pentru ca stie intotdeauna ce bere sa-ti aduca fara sa intrebe, colega de banca a unei foste colege pentru ca intamplator merita, pustii din fata blocului care prefera sa se joace fotbal decat sa stea in fata calculatorului jucandu-se CS sau DOTA etc. sunt persoane care te fac fericit doar cand le privesti sau te gandesti la ele si nimic nu-ti poate intuneca mintea cand te gandesti la ele. unele fac parte din viata ta de zi cu zi, altele apar pentru o perioada scurta de timp sau doar o data, dar toate iti vor lasa o amintire care te va face sa zambesti. pentru ca parintii vor muri, chelnerita isi poate schimba locul de munca, colega fostei colege se poate supara oricand pe tine sau poate pleca in afara tarii, pustii vor creste si n-o sa-i mai vezi. dar tu i-ai iubit, macar pentru cateva secunde cat i-ai privit si amintirea lor va ramane si te va face fericit atunci cand vei sta linistit in sezlong la tara cu un pahar de bere in mana si vei juca septica cu nepotii tai.

nume...

A inceput campania electorala, stim cu totii asta. toti ne ofera sansa de a ne schimba sectoarele in care locuim si intreg bucurestiul. ni se fac ca de obicei, o data la 4 ani, promisiuni din ce in ce mai greu de crezut. insa noi ce-ar trebui sa votam(unii din noi)? niste nume. nu avem nicio treaba cu cei care candideaza, le cunoastem doar numele, insa pe ei nu-i stim. tot ce-ar trebui sa facem e sa ne uitam pe o lista cu nume si sa-l alegem pe cel care ne inspira cele mai bune lucruri?

Moderatorii de emisiuni importante au ca invitati "nume mari din politica". concertele sunt sustinute de "nume mari din muzica". inclusiv la scoala ni se vorbeste de "nume mari din literatura". a devenit totul un cliseu, au devenit naturale. politicienii nu mai trebuie sa vorbeasca, sau in general oamenii, pentru ca numele lor vorbesc pentru ei. in cazul de fata un nume recunoscut cantareste mai mult decat persoana in sine. oamenii au impresia ca acest nume e o garantie, iar anumitele lipsuri ale acelei persoane dispar. sa speram ca aceste nume impun si anumite standarde. tot efortul dintr-o viata se va rezuma la crearea unui nume?

Ce se intampla cand in spatele numelui nu e nimic? sunt oameni care isi fac o reputatie pe urma efortului altora si nu vor avea alt merit decat de...a fi cunoscuti. relatiile dintre oameni au ajuns sa fie bazate doar pe numele noastre. n-ati vorbit niciodata pe messenger cu cineva pe care nu l-ati vazut in viata voastra si caruia ii cunosteati doar numele? ajungem toti niste purtatori de nume, dar ce se intampla cu omul din spatele acestuia? numele noastre or sa prinda viata si or sa-si duca propria viata, departe de ceea ce suntem noi cu adevarat.

Oamenii simpli, fara "un nume sonor", ce-ar trebui sa faca? ei n-au nicio sansa? de ideile lor de ce nu vorbim? dar cei care pierd din start pentru simplul fapt ca au alta etnie? daca tratam un om ca pe un infractor, acel om va avea grija sa-si faca un nume de infractor. si noi ii vom trata in continuare ca pe niste raufacatori. cineva sa rupa acest cerc vicios, va rog.

teorie...

in ultimul timp m-a preocupat din nou problema religiei, dar de data asta problema era ridicata asupra existentei acelei forte superioare. raspunsul a venit fara sa ma chinui prea tare, fara sa studiez atent Biblia si alte carti. o varianta de raspuns mi-a oferit-o un adolescent german, aflat in Bucuresti pentru manifestatiile anti-NATO(desi el mi-a spus ca viziteaza Bucurestiul, nu prea cred in coincidente, plus ca impartea niste fluturasi). tipul acesta mi-a intins un fluturas, scris in romana, despre Apocalipsa(cea din Biblie) si cei patru cavaleri ai acesteia. dupa ce am citit putin fluturasul, tipul s-a apropiat din nou de mine, s-a prezentat si am inceput sa vorbim. mi-a explicat ce e cu fluturasul acela, apoi m-a intrebat daca eu cred in viata de apoi. i-am spus parerea mea(neinteresanta in contextul acesta), raspunsul lui a fost ca el personal crede in viata de apoi, dar nu cea amintita de Biserica. fraza lui a continuat cu: "If God is Love, [...]".

aici m-am oprit si vreo 30 de secunde nu l-am mai ascultat, revenindu-mi in minte aceasta idee, ca Dumnezeu e iubire. discutia cu el a continuat dar deja nu mai e interesanta. asa ca de la acest incident m-am tot gandit la ce inseamna: "Dumnezeu e iubire". atotputernicul si atotstiutorul, creatorul lumii, cel ce vegheaza asupra noastra este iubirea. incet incet in mintea mea aceasta teorie a prins sens. se stie despre puterea iubirii(ma refer la toate tipurile de iubire).

singura problema in mintea mea aparea la Creatie. Dumnezeu trebuia sa fie o fiinta foarte foarte puternica pentru a crea un Univers care sa se afle intr-o asemenea armonie. orice teorie stiintifica ati lua, evolutionista, Big Bang, orice, poate fi explicata cu ajutorul dragostei.

in mintea mea toate astea au sens, o sa va si explic in particular(celor interesati) de ce. dar daca pentru voi nu are sens si aveti argumente va rog sa mi le prezentati.

degeaba...

m-am intors de mai bine de o saptamana de la munte si tot n-am avut chef sa povestesc cum fu majoratu. eu m-am simtit super si atat conteaza. poze gasiti pe hi5. nu despre asta vreau sa vb acum...

adolescentii sunt stapanii lumii. ei(noi) detin toata puterea si daca nu o fac, asa ar trebui sa fie. adolescentii detin adevarul suprem si doar ei il pot pronunta. pustanii de 14-18 ani impart binele si raul in stanga si-n dreapta de parca ar fi fluturasi(fluturashe pentru o anumita cititoare:P). luam decizii cu privire la viata altora de parca am fi zei supremi. daca ar face altcineva acelasi lucru cu vietile noastre doamne ce ne-am enerva(desi ar avea tot dreptul pt ca si noi am facut-o)

adolescentii au tendinta de a se baga in vietile oamenilor, de a lua decizii in numele lor, de a hotari ce-i bine si ce-i rau pentru ceilalti, ei detin adevarul despre ceilalti. am fost si probabil inca sunt la fel. adica devine o prietenie din aceea descrisa de coelho in care prietenii uita sa-si traiasca viata lor si o traiesc pe a ta, lucru rau atat pentru tine cat si pentru ei. daca eu sau tu sau el/ea consider,i,a ca viata ar trebui sa urmeze un alt curs decat cel de-acum, si fac tot ceea ce este necesar pentru asta, de ce trebuie sa apara un prieten adolescent care nu vorbeste cu tine, nu incearca sa-ti spuna unde crede el ca gresesti, pur si simplu incearca sa-ti puna betze-n roate. nu o pot numi prostie, ci doar naivitate si imaturitate.

pentru cei care vor comenta: nu ma plang, pot sa trec repede peste, scriu pentru ca ceilalti care citesc sa aiba grija.

valentine's day

Unii s-ar astepta la o declaratie de dragoste, altii la un post in care sa fac o caterinca nereusita de aceasta "sarbatoare". N-o sa fac niciuna nici alta pentru ca...nu-mi vine. Pentru ca love sucks almost all the time. Si nu e ceva de care sa faci caterinca. M-as putea lua de sarbatoare in sine dar am facut asta deja anul trecut.
imaginati-va o discutie intre 2 iubiti care formeaza un cuplu de ceva timp, iar in relatia lor au trecut prin destule:

fata: love sucks sometimes...
baiat: nu doar sometimes
fata: all the time?
baiat: nici chiar asa
fata: mda...
baiat: undeva intre uneori si tot timpu e deseori
fata: vad ca tu ai o parere si mai buna decat mine...
baiat: eu am mai iubit pana la tine
fata: da... si de la un anumit punct incepi sa te plictisesti...
baiat: te-ai plictisit?
baiat: nu e o intrebare capcana
baiat: sau rautacioasa
fata: eu nu
fata: eu nu m-am plictisit
fata: insa am senzatia ca altii da...
baiat: at d unde stii ca la un mom dat te plictisesti?
fata: pentru ca ma uit la tine...

love sucks. yes it's true. in cazurile bune incepe prin flirt. se plac reciproc si unu din ei face primul pas, timid, si asteapta raspuns. de aici variantele sunt multe, dar noi vrem sa vorbim despre o relatie, asa ca dupa ce tipul(asa se intampla in general) ii face curte fetei, ea accepta, si incep sa formeze un cuplu. de-aici relatia evolueaza: intalniri dese, mici cadouri, sms-uri si convorbiri la telefon cu nemiluita, apar numele de alint, rasfatzuri, pana ajung sa-si spuna ca se iubesc. evolutia relatiei continua, se ajunge la relatii sexuale de multe ori, ei sunt din ce in ce mai fericiti si nu vad cum ar putea trai fara "sufletul pereche". dar intervine rutina. se duc in aceleasi locuri, cu din ce in ce mai putine persoane pt ca intr-un final majoritatea cunoscutilor se satura de ei. se obisnuiesc unul cu celalalt si ajung sa se surprinda din ce in ce mai putin unul pe celalalt. subiecte de discutie apar din ce in ce mai putin, in general barfe despre altii. bineinteles ca certurile nu lipsesc pt ca intervine o anumita stare(greu de explicat) de irascibilitate, iar amandoi devin mai egoisti. o sa mai sar peste etape pt ca ele variaza dar finalul este in general acelasi: cel putin unul dintre ei este deranjat de rutina, vrea sa simta ca traieste, alte persoane de sex opus incep "sa-i faca cu ochiul", se gandeste mai mult la el, placerea nu mai e atat de mare, parca nici dorul nu mai e acelasi, nu mai e la fel de puternic, dar totusi se iubesc. de fapt nu mai e dragoste, e atasament.
si totusi... care e solutia, pt ca nici cu el/ea nu e bine, dar nici fara nu vrea? stie careva?

prostii...

citeam zilele astea pe zidurile Universitatii Bucuresti ca "Omul invatzat e cel care stie k mai are de invatzat"...ok...ganditi-va la asta apoi treceti si cititi mai jos...
vorba asta a omului destept(nu stiu exact cine a spus-o)...poate fi intoarsa si pe partea cealalta...un om prost nu-si va da seama niciodata de kt de prost e...si va cadea in penibil...numai un om destept isi va da seama k defapt e un prost mai mic...iar cei cu adevarati prosti...vor trai cu o foarte buna parere despre ei...acum ganditi-va si la asta...si evaluati-va

alegeri...

in fiekre moment al vietii un om face alegeri...ia decizii...alege ce muzica asculta...ce haine pune pe el...sa fumeze sau nu...sa se duca la scoala sau nu...sa piarda vremea sau sa-nvete...alegem intre o/un fata/baiat sau alta/altu...intre a sustine pe cnva sau pe altcineva...intre a merge pe jos si a luat autobuzu...intre a minti si a spune adevarul...

iar acum...eu sunt pus in fatza celei mai dificile alegeri care poate exista...si totusi cea mai simpla...intrucat nicio var nu e greshita...sau corecta...si totusi eram decis dinainte...te iubesc mama!

VD

Valentine's Day...asa...si? :))...care-i problema...nu e tot o zi oarecare?...atat d rau am ajuns inkt tb o zi speciala in kre sa iubim mai mult cik si sa dam cadouri?....marsh mah d-aici...daca intrebi pe un pustan ce se sarbatoreste de Pasti nu stie sa-ti raspunda...dar de Valentine's day stie k...trebuia sa-si cheltuie banii pe cadouri si flori...pe dulciuri...pe o masa in orash...pt ce?...pt k e ziua indragostitilor?...prostilor!!!...in fiekre zi e ziua voastra dak voi vreti asta...n-aveti nevoie d o zi speciala pt a da cadouri si a iesi in orash cu persoana iubita...nu o vei iubi de Valentine's day mai mult k in orice alta zi...dar nu-i nik...produktorii d oratanii impaiate, d dulciuri si tiganii kre vand flori in coltzu strazii se bucura...

ce bn e...primul 14 februarie fara stres dupa mult timp...ce bn e...cred k in sf somebody killed cupid...at least my cupid

oamenii...

oamenii se impart in 2 categorii...cei kre gresesc si isi cer scuze....si cei kre gresesc si nici macar scuze nu isi cer...

cei kre nu-si cer scuze se impart si ei in 2 categorii...cei kre fac asta intentionat...si cei kre nu-si cer scuze pt k nu-si dau seama k au gresit...mai greu e sa-i diferentiem

de asemenea si cei kre isi cer scuze se impart...ia ghiciti...tot in 2 categorii...cei kre isi cer scuze pt k...simt k au gresit...si kiar le pare rau...si cei kre isi cer scuze...pt a castiga ei cva...fara a simti vreo urma d regret...aici e cel mai greu sa facem diferentza...

oare din ce categorie o fi mai bn sa faci parte?din prima sau a doua?...stau si ma gandesc:-?...oare gresesc scriind postu asta?:-/

mai mult...

stateam de dimineatza d vorba cu o persoana...cu kre nu mai avusesem o discutie d ceva timp...asa k am intrebat-o c a mai facut...cum o mai duce....apoi am primit si yo aceasi intrebare...am raspuns...si mi s-a zis k merit mai mult...

asa k am inceput sa ma gandesc...asa sa fie oare?...merit mai mult?...m-am analizat pe mn...mi-am analizat situatia...si m-am gandit k prieteni am destui...astfel inkt sa nu ma plang...inseamna k nu la asta se referea...mi-am analizat situatia scolara...si la kt efort am depus...o duc kiar bn... am ajuns la relatia cu parintii...si mi-am dat seama k am kiar nijte parinti d treaba...cu kre ma inteleg bn...mi-am amintit apoi k i-am pov si d persoanele noi aparute in viatza mea...si d rel mea cu ele...si mi-am dat seama k avea dreptate...

copleSHIT...

c face omu d obicei?...c impresie are el?...se gandeste k e nefericit...s gandeste k nu are un/o iubit(a)...sau k ace(a)sta nu corespunde asteptarilor sale...k are o groaza d probleme d genu teme/teste/prea mult d munca...k s-a certat cu cnva d curand...k n-are destui bani...k altu are nush c si el n-are...k si-ar dori o vacantza nush unde...sau makr o vacantza...k e racit si vai c tare il impiedica asta in calea fericirii sale...si alte probleme marunte...sau nu.

asa eram...sau inca sunt si eu...am tendintza sa uit ce am...si ma gandesc la ceea nu am...si poate nici nu voi avea prea curand...lucruri kre oricum nu ma vor face fericit...pt k eu pot fi foarte bn fericit si acum...cu c am...

c am yo?...pey...am prieteni...buni prieteni kiar...indiferent k e unu sau sunt 10...e bn k makr am asa cva...am nijte parinti...carora le pasa d mn...fara a deveni enervanti...si kre se baga in viatza mea atat kt trebuie...sau kiar mai putin d multe ori...sunt elev in cel mai bun liceu din tzara...si sunt intr-un colectiv in kre ma simt bn...am timp liber...si dak teoretic nu ar trebui sa am...imi fac timp liber si pt mn...sa trec si la lucrurile pe kre lumea deja le ia de-a gata...sunt sanatos...am un acoperish deasupra capului...am mankre pe masa...

dak ma gandesc bn...am TOT ce-mi trebuie pt a fi fericit...dak vreodata o sa ma mai simt nasol...trist in general...o sa ma gandesc la ceea c am...intotdeauna voi avea indeajuns inkt sa fiu fericit...va sfatuiesc sa faceti la fel

hotarare

hmmm...gata...cel putin pt o perioada...sper...cu toate astea revu a fost marfa...pt mn:D...ah...si ms alina:*

trist...

se zice k cel mai rau lucru din lume este sa fii in plus acolo unde candva ai fost totul...2 true...

a venit...

...Craciunul...si?...nimic special...am iesit la cumparaturi...mi-am cumparat some stuff...k intr-o alta zi d cumparaturi...am ajuns aksa...mirosea a cozonaci...k in alte zile knd o apuca pe bunik-mea dorintza d a face bunatati...am mancat sarmale super bune....si c dak?....bunik-mea tot timpu face mankre super buna...m-am asezat la calc...am inceput sa fac playlist-uri pt revelion...m-am uitat la tv...mai scriu la blog...zi obisnuita...cadouri...mi le-am ales singur...celelalte...le-am primit deja d zilele trecute...so...ajunu Craciunului a fost d fapt o zi oarecare...nu o zi "speciala" cum o descrie toata lumea...putea la fel d bine sa fie si 24 iunie...nici makr n-am primit acele "lucruri" pe kre mi le doream...sau poate la mn fiekre zi e Craciunul...imposibil...altfel ar fi venit moshu deja...

life...

fiecare zi imi aduce o lectie d viatza...cateodata lectia este predata prea dur...cateodata "profesorul" vede k am uitat anumite lucruri invatzate...si tine sa mi le aduca aminte(urasc recapitularile...ma fac sa cred k nu stiu nik...si k am si pierdut timpul invatand cva pt a uita)...si ce-i mai nasol...tot timpul suntem in "sesiune"...