miercuri, iunie 13, 2007

LMA


catzelushu a luat-o pe stradutza in sus...la inceput a fost bine...apoi au inceput sa apara kteva obstacole...peste care a trecut...a mai crescut si a ajuns catzel...au aparut si pisicile...ce distractie...una nu i-a scapat de mushcaturi...acum a crescut si mai mult...a zarit o pisica neagra...cea mai neagra pe care a vazut-o in viatza lui...numai k aceasta nu s-a speriat...si nici nu parea sa-i vrea raul...catzelushu nostru a hotarat sa mai ramana...sa vada ce-i cu pisica asta...si pana la urma au plecat aman2 mai departe...pisica a lasat cainii in pace...cainele nostru nu s-a mai atins de pisici...
numa k azi a venit ziua pisicii...face 17 ani...si cainele e obligat sa scrie postu asta:))...La multi ani BrigiTTa...u know the shit...sanatate...fericire...sa nu te plictisesti...sa fii puternica...bla bla bla...

e de-ajuns?

duminică, iunie 10, 2007

gand...

majoritatea dintre noi vrem sa facem la un moment dat cel putin un copil...unii au reusit deja asta...unii nu vor reusi niciodata...nu conteaza cati copii...unul, doi...o duzina.
cu sigurantza asta ne va schimba pe noi, si oricum va trebui sa indeplinim niste conditii atunci. in primul rand se ne permitem unul, apoi sa fim indeajuns de responsabili. oricum, nu facerea lui e atat de importanta cat cresterea lui.
ii vom oferi tot ce are nevoie, il vom educa, va creste, se va indragosti, va pleca din casa noastra, se va casatori si va avea la randul lui copii.
gandul meu insa nu se indreapta acum spre copil, ci spre mine. daca atunci cand va veni sa ma revada ma va privi cu respect, cu admiratie, cu multumire, cu fericire si in acelasi timp ca pe un prieten...atunci inseamna k am fost parintele kre am vrut sa fiu. daca nepotii mei vor vrea sa stea in preajma mea...inseamna k am ajuns batranul kre vroiam sa ajung...

vineri, iunie 08, 2007

scarba...

asta e unu din posturile alea scrise la nervi...
notes to self:
- nu mai avea incredere in adulti
- alege-ti o iubita cu parinti normali
- data viitoare fi tu primul cel care cere un favor...macar tu o sa te revanshezi
- fute-i un pumn in gura oricarui om care iti va zambi pt a incerca sa-ti intre pe sub piele...barbat sau femeie...
- tot timpul sa ai in casa o rezerva mare de bere si tigari
- nu mai fi optimist si bucura-te abia dupa ce ai obtinut ce vroiai
- aminteste-ti k exista si oameni tampiti pe lumea asta
- nu te atasha de o fata pana nu scapi de maik-sa din peisaj
- fute-i una in gura lu simy dak comenteaza ceva la postu asta...

dimineatza perfecta...


dormit pana tarziu...turta dulce...ciocolata neagra....cafea...tigara...perfect morning...
e uimitor cum niste lucruri marunte iti pot face viatza perfecta...


p.s. asta e postu 100(cu tot cu drafturi)


later edit: nu uitati k exita o groaza de alte lucruri kre pot face k ea sa nu mai fie perfecta

marți, iunie 05, 2007

sinceritate

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste- i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila" , de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.

De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.

Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!".

Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.


Mircea Eliade

luni, iunie 04, 2007

te cunosc...

te cunosc...cand pot sa zici asta? cand stii ca cineva nu te va dezamagi? sau knd stii clar k exact asta va face? sau k stii ce replica iti va da la ceva...orice...ce tu ii zici? ca ii stii superstitiile? ca ii stii pasiunile? ca-i stii cicatricile? cand stii fiekre aspect al vietii sale?

sau poate k a cunoaste pe cineva inseamna sa-i dai incredere...sa te simti bine in compania lui...sa-i stii parfumu corpului...sa stii ca nu vei stii niciodata la ce sa te astepti d la ea/el...sa stii sa o/il surprinzi la randul tau...sa vorbiti de 2 minute si sa ai impresia k va cunoasteti de ani buni...sa simtiti cateodata k sunteti una si aceasi persoana...sa o cunosti de dinainte de a o cunoaste...have you ever felt that?


am dat cuiva provokrea de a scrie pe aceasi tema...ma va surprinde bineinteles:))...u can write too

vineri, iunie 01, 2007

La multi ani!

1 iunie...la multi ani copii...eu sunt mai mare ca multi si mai copil k toti:)...

plimbare...

stiu cam ce vreau sa scriu...in schimb nu stiu despre ce vreau sa scriu exact...cum sa scriu...nici makr dc scriu nu stiu...asa k dau drumu la muzica...fumez o tigara si beau o cafea si scriu dupa...
ok...gata...let's give it a try...
ieri ma plimbam prin cishmigiu in timp ce-mi asteptam iubita sa iasa de la scoala...a inceput sa ploua asa ca m-am indreptat catre un loc cu ceva mai multa umbra...m-am dus la foisor...acolo o fanfara sustinea un concert. am ascultat muzica buna vreo 20 de minute...asta pana cand pasarile au inceput sa ma tinteasca cu kkturile lor si mi s-a facut frica. asa ca m-am dus spre sahisti. acolo era pustiu...cu exceptia a 2 oameni. unul dintre ei il cunosteam...el practic traieste acolo...doarme acolo...mananca acolo. celalalt nu-l mai vazusem pana atunci dar parea un om citit. la inceput am crezut k joaca sah...insa nu era asa...oamenii discutau...discutau despre religie...despre sigurantza existentei lui Dumnezeu...nu faceau altceva decat sa povesteasca intamplari din viatza lor...iar cel kre povestea cel mai mult era kiar cel mai lovit de soarta...stia Biblia aproape pe de rost...
povestea dialoguri in Duh cu Dumnezeu...vise...le corela cu versete din Biblie...si de fiecare data cand termina exclama "aleluia" si "mare e Dumnezeu"...realiza k el nu-si poate mishca degetele decat cu voia Lui...ca nu poate ramane la dreapta credinta decat cu voia si mila Lui...la sfarsit l-a rugat pe Dumnezeu sa aiba grija de noi...si sa ne ajute sa putem ramane langa El.
ma intreb...un om atat de lovit de soarta...de la care te asteptai sa-L blameze...cum poate el tine lectii de credinta unui om cu o vasta cultura(f credincios si el)...si unui tanar care nu are prea mari probleme existentiale...si nu ar parasi calea asta...si imi amintesc again de o vorba..."daca imi zici Tata...dc nu-mi arati respectul meritat?"...in ziua de azi...majoritatea...il respecta pe Dumnezeu doar scriindu-i numele cu majuscula...si il cinstesc doar cu buzele...
acum revin la biserica...si la faptu k nenea ala a zis o kestie..."unii preoti nu sunt cu El"...de ce are biserica nevoie de bani pt un botez?preotul alerga dupa oameni pt a-i boteza...dc are nevoie de bani pt o inmormantare...orice om are dreptul la o crestineasca ingropare...imi pare rau ca s-a ajuns aici...
respect nea Victor...tu mai ai doar viatza si credintza si esti fericit...noi avem totul si totusi mai vrem...