tipuri de oameni

Una din multele filozofii spune ca noi suntem ceea ce oamenii din jurul nostru cred despre noi. dar fiecare persoana ne percepe in mod diferit, asa ca pt fiecare insemnam altceva. asta ar insemna ca avem personalitate multipla dar prefer sa nu cred asta. asa ca oamenii din viata fiecaruia se impart in mai multe categorii.



Oamenii care ne sunt indiferenti:



Sunt oamenii pe care ii vedem pe strada fara sa ne atraga atentia cu nimic sau persoane din anturajul cunostiintelor noastre. aici intra colegi(sau fosti) de clasa ai iubitei/iubitului, vecini, oameni care apar in jurul nostru adusi de prieteni dar a caror persoana nu ne intereseaza. sunt oameni care ar putea insemna mai mult pentru noi dar nu le dam aceasta sansa.

Oamenii pe care ii uram:


Toti avem persoane in viata noastra pe care ne dorim sa nu-i fi cunoscut. sunt persoane care ne-au facut un rau la un moment dat, un rau pe care noi n-am putut sa-l uitam sau iertam. si nu ne-am gandit niciun moment, din egoism, ca poate si ei au fost egoisti si au vrut sa le fie lor bine si noua rau decat sa fie invers. un tip care ne-a furat iubita sau o profesoara care ne-a cerut exmatricularea ne-au facut un rau, dar asta pentru a le fi lor bine. unii n-au putut minti pentru noi si astfel am intrat in bucluc. dar vorba unui banc, nu intotdeauna cine te baga in cacat iti vrea raul. pe unii ii uram ca au fost sinceri cu noi, poate prea sinceri, pe altii ca nu au fost. pe altii nu-i suportam ca sunt mai buni ca noi sau au ce ne dorim si noi. tuturor celor care intra in aceasta categorie le dorim raul chiar daca o recunoastem sau nu si chiar daca merita sau nu.



Oamenii pe care i-am vrea in viata noastra:



In categoria asta intra tipa buna pe care ai vazut-o pe strada, tipul "cool" al liceului in al carui anturaj ai vrea sa fii, colega de scoala care nu te baga in seama etc.



Oamenii pe care ii avem ca model:



Sunt oamenii pe care ii vedem la TV sau vreun scriitor. pot fi chiar parintii nostri sau vreun profesor(mult mai rar...cred ca majoritatea prefera sa ajunga ca Mutu decat sa ajunga ca Stoica). putem admira de asemenea un medic, un personaj de film, un director de companie sau un avocat. modele putem gasi peste tot, insa perfect ar fi sa ni le alegem cu grija.



Oamenii pe care suntem obisnuiti sa-i iubim:



Stiu ca suna ciudat subtitlul, dar aici intra de obicei rudele apropiate(parinti, frati, bunici). de mici suntem obisnuiti cu ei, stim si ni se spune ca trebuie sa-i iubim pt ca si ei ne iubesc si orice rau credem noi ca ne-ar face e spre binele nostru. ma refer aici la cazurile nefericite de parinti care te fac in multe momente sa-i urasti din diverse motive( prea severi, nu-ti pot oferi ce vrei, alcoolici etc). sau de cate ori nu ti-a venit sa-ti pocnesti fratele/sora(daca ai unul/una)? de cate ori nu te-a suparat bunica ta? si totusi dupa un timp ti-a trecut si ai continuat sa traiesti cu ei si sa spui ca-i iubesti pentru ca...asa ai fost obisnuit de mic.



Oamenii pe care credem ca i-am iubit sau ca inca ii mai iubim:



Sper ca ati remarcat acel "credem". aproape toti am avut o relatie serioasa. am "iubit" acea persoana, "am pus botu", cum vreti voi sa spuneti. unii inca au o relatie serioasa, insa parca ceva scartaie, nu? relatia a ajuns sa nu mai existe sau in celalalt caz parca nu mai e ca in prima parte a ei. relatiile se destrama pentru ca in prima parte a lor cei implicati incearca sa para ceea ce ar vrea partenerul lor sa fie, insa aceasta imagine nu se poate mentine mult timp si atunci relatia cedeaza sau se mai tine doar de-un fir de ata. credem ca ne-am gasit "jumatatea" si traim fericiti o perioada de timp, apoi incepem sa realizam ca nu e asa. de multe ori asta se intampla si in relatiile de prietenie. asa ca acest tip de persoane din viata noastra fac parte din aceasta categorie.

Oamenii pe care ii iubim:

Ei bine, in aceasta categorie poate intra oricine. parintii care intr-adevar merita, prietenul care e tot timpul langa tine, colega de clasa care-ti ajunge sotie intr-un final, chelnerita din barul preferat pentru ca stie intotdeauna ce bere sa-ti aduca fara sa intrebe, colega de banca a unei foste colege pentru ca intamplator merita, pustii din fata blocului care prefera sa se joace fotbal decat sa stea in fata calculatorului jucandu-se CS sau DOTA etc. sunt persoane care te fac fericit doar cand le privesti sau te gandesti la ele si nimic nu-ti poate intuneca mintea cand te gandesti la ele. unele fac parte din viata ta de zi cu zi, altele apar pentru o perioada scurta de timp sau doar o data, dar toate iti vor lasa o amintire care te va face sa zambesti. pentru ca parintii vor muri, chelnerita isi poate schimba locul de munca, colega fostei colege se poate supara oricand pe tine sau poate pleca in afara tarii, pustii vor creste si n-o sa-i mai vezi. dar tu i-ai iubit, macar pentru cateva secunde cat i-ai privit si amintirea lor va ramane si te va face fericit atunci cand vei sta linistit in sezlong la tara cu un pahar de bere in mana si vei juca septica cu nepotii tai.

iarasi mersi...^:)^

"Antidot la Raportul lui Vladimir Tismaneanu

raportul despre comunism al D-lui Tismaneanu e deja facut public cand cititi aceste randuri. daca l-ati vazut deja, probabil ca resimtiti primele efecte: greata, la amintirea anilor de rushine, dureri d cap si stari d voma date d constientizarea, si pt a miliarda oara, a faptului ca multi dintre comunistii de seama si tzutzerii comunismului sunt demnitari, iar unii se vor chiar moralisti sadea in zilele noastre. nu va fie teama, e bine, e foarte bine ca vi se face rau cand okii mintii revad cosmarul comunist. avea dreptate Nichita Stanescu cand spunea (daca despre poet se poate zice ca are dreptate in versuri): "intunecand intunericul, iata portile luminii". ca sa va reveniti un pic d tulburarile create d Raportul tismanean si d reactiile dezgustatoare ale lu' alde Iliescu si Vadim, va dau un sfat. amintiti-va ca nu toti romanii au fost neam d naparci. unii au preferat moartea decat sa le fie rushine cu viatza pe care ar fi dus-o sub comunisti. sute d mii d romani s-au opus fatzish comunismului, stiind la c risc se supun prin comportamentul lor. in testamentul lui, luptatorul anticomunist Ion Mogos spunea despre el si restul partizanilor din munti: "noi vom muri, la fel ca toti cei care azi lupta-n munti. moartea noastra insa va ramane o marturie k neamul acesta s-a opus tiraniei comuniste, ca noi am iubit mai mult ca orice libertatea." cea mai frumoasa dovada ca luptatorii anticomunsti din munti stiau ca n-au sanse d supravietuire in fatza tavalugului sovietic si ca, cu toate astea, acceptasera sa moara pt o cauza dreapta, dar irealizabila (atunci cel putin), e data d Gogu Puiu, liderul partizanilor din muntii Dobrogei. era cautat de securitate fiindca reusise sa constituie un grup d peste 15 000 d dobrogeni care se opuneau comunismului. se ascundea prin coclaurii si baltile Dobrogei, bine inarmat. purta tot timpu la el o grenada, pe care spunea ca o tine numai pt el, pt cand va fi si el prins d securisti.

s-a tinut d cuvant. cand l-au incercuit haidamacii securitatii, Gogu Puiu si-a detonat grenada in dreptul inimii. hai, nu fiti tristi, nu inseamna ca asa a murit un om adevarat! luati-o ca pe o declaratie de dragoste. a fost felul lui d a spune Romaniei "Te Iubesc"."

acest text este de fapt un articol aparut in Academia Catzavencu in nr. 50 din anul 2006. este scris de Alexandru Cautis...si...am vrut sa-l vedeti si voi...datorita oamenilor ca Gogu Puiu pot eu acum...sa stau acasa...in fatza calculatorului...sa vb c vreau eu cu prietenii mei...sa scriu c vreau pe bloguri...sa postez c poze vreau eu...sa citesc c ziare vreau eu...sa ascult c muzica vreau eu...sa ma imbrac cum vreau eu...sa simt k traiesc. unii...comunisti...inca incearca sa ne ia o parte din libertatile castigate in '89 si prin lupta celor kre au murit inaintea Revolutiei. kiar dak sunt nascut in '90...si ca multi dintre cei kre citesc asta sunt nascuti dupa '89...sau erati prea mici pe vremea aia...trebuie sa fim recunoscatori...si sa le multumim celor kre s-au sacrificat...Romania...te iubesc...asa cum esti tu...

lectie...

wow...c parinti am...sunt mandru d ei...adica...tata are un coleg d serviciu...cu kre a fost in 2 delegatii...in fn...au o relatie relativ apropiata...vizite alea alea...stiti voi...

tipu asta...a plekt in Austria dupa rev la ski impreuna cu sotia sa si ink o fam din 2 persoane...la intoarcere...dupa c intrasera deja in Romania...erau kiar aproape d Valcea...tipu era la volanul mashinii...kre nu era de fapt a lui ci a celuilalt...la un mom dat a atzipit...a intrat intr-o...ceva...si s-a rasturnat cu mashina...el fiind, repet, cu sotzia si alti 2 tineri casatoriti in mashina...o mashina d clasa medie c nu costa putin dar nici f mult...chestia e k mashina nu avea asigurare casco...iar acum el trebuie sa plateasca valoarea la momentu producerii accidentului a mashinii(aprox 15 000 d euro)...partea nasoala e...k si el are rata la mashina...si mai are un credit d uz personal...d unde sa scoata un om cu salariu d max 500 d euro pe luna...15 000 d euro?...iar "prietenu" lui...kre i-a dat mashina pe mana si kre a fost cu el in mashina...il preseaza si cere banii astia urgent...

asa k tipu...disperat...a apelat la parintii mei...stiind k mama lucreaza in domeniul asigurarilor si poate reuseste sa-i gaseasca cva(stia bn k nici familia mea n-are d unde sa-i dea dintr-o data 15 000 d euro)...o scapare...o metoda d a rascumpara mashina printr-o asigurare sau cva...in fine...unele idei erau kiar ilegale...acum treaba aproape s-a rezolvat...insa stau eu si ma gandesc...kti si-ar fi riscat pielea...in afaceri la limita sau kiar peste limita legii...doar pt a-si ajuta prietenii...respect tata...respect mama...ms k sunteti asa...mandru d voi...