tipuri de oameni

Una din multele filozofii spune ca noi suntem ceea ce oamenii din jurul nostru cred despre noi. dar fiecare persoana ne percepe in mod diferit, asa ca pt fiecare insemnam altceva. asta ar insemna ca avem personalitate multipla dar prefer sa nu cred asta. asa ca oamenii din viata fiecaruia se impart in mai multe categorii.



Oamenii care ne sunt indiferenti:



Sunt oamenii pe care ii vedem pe strada fara sa ne atraga atentia cu nimic sau persoane din anturajul cunostiintelor noastre. aici intra colegi(sau fosti) de clasa ai iubitei/iubitului, vecini, oameni care apar in jurul nostru adusi de prieteni dar a caror persoana nu ne intereseaza. sunt oameni care ar putea insemna mai mult pentru noi dar nu le dam aceasta sansa.

Oamenii pe care ii uram:


Toti avem persoane in viata noastra pe care ne dorim sa nu-i fi cunoscut. sunt persoane care ne-au facut un rau la un moment dat, un rau pe care noi n-am putut sa-l uitam sau iertam. si nu ne-am gandit niciun moment, din egoism, ca poate si ei au fost egoisti si au vrut sa le fie lor bine si noua rau decat sa fie invers. un tip care ne-a furat iubita sau o profesoara care ne-a cerut exmatricularea ne-au facut un rau, dar asta pentru a le fi lor bine. unii n-au putut minti pentru noi si astfel am intrat in bucluc. dar vorba unui banc, nu intotdeauna cine te baga in cacat iti vrea raul. pe unii ii uram ca au fost sinceri cu noi, poate prea sinceri, pe altii ca nu au fost. pe altii nu-i suportam ca sunt mai buni ca noi sau au ce ne dorim si noi. tuturor celor care intra in aceasta categorie le dorim raul chiar daca o recunoastem sau nu si chiar daca merita sau nu.



Oamenii pe care i-am vrea in viata noastra:



In categoria asta intra tipa buna pe care ai vazut-o pe strada, tipul "cool" al liceului in al carui anturaj ai vrea sa fii, colega de scoala care nu te baga in seama etc.



Oamenii pe care ii avem ca model:



Sunt oamenii pe care ii vedem la TV sau vreun scriitor. pot fi chiar parintii nostri sau vreun profesor(mult mai rar...cred ca majoritatea prefera sa ajunga ca Mutu decat sa ajunga ca Stoica). putem admira de asemenea un medic, un personaj de film, un director de companie sau un avocat. modele putem gasi peste tot, insa perfect ar fi sa ni le alegem cu grija.



Oamenii pe care suntem obisnuiti sa-i iubim:



Stiu ca suna ciudat subtitlul, dar aici intra de obicei rudele apropiate(parinti, frati, bunici). de mici suntem obisnuiti cu ei, stim si ni se spune ca trebuie sa-i iubim pt ca si ei ne iubesc si orice rau credem noi ca ne-ar face e spre binele nostru. ma refer aici la cazurile nefericite de parinti care te fac in multe momente sa-i urasti din diverse motive( prea severi, nu-ti pot oferi ce vrei, alcoolici etc). sau de cate ori nu ti-a venit sa-ti pocnesti fratele/sora(daca ai unul/una)? de cate ori nu te-a suparat bunica ta? si totusi dupa un timp ti-a trecut si ai continuat sa traiesti cu ei si sa spui ca-i iubesti pentru ca...asa ai fost obisnuit de mic.



Oamenii pe care credem ca i-am iubit sau ca inca ii mai iubim:



Sper ca ati remarcat acel "credem". aproape toti am avut o relatie serioasa. am "iubit" acea persoana, "am pus botu", cum vreti voi sa spuneti. unii inca au o relatie serioasa, insa parca ceva scartaie, nu? relatia a ajuns sa nu mai existe sau in celalalt caz parca nu mai e ca in prima parte a ei. relatiile se destrama pentru ca in prima parte a lor cei implicati incearca sa para ceea ce ar vrea partenerul lor sa fie, insa aceasta imagine nu se poate mentine mult timp si atunci relatia cedeaza sau se mai tine doar de-un fir de ata. credem ca ne-am gasit "jumatatea" si traim fericiti o perioada de timp, apoi incepem sa realizam ca nu e asa. de multe ori asta se intampla si in relatiile de prietenie. asa ca acest tip de persoane din viata noastra fac parte din aceasta categorie.

Oamenii pe care ii iubim:

Ei bine, in aceasta categorie poate intra oricine. parintii care intr-adevar merita, prietenul care e tot timpul langa tine, colega de clasa care-ti ajunge sotie intr-un final, chelnerita din barul preferat pentru ca stie intotdeauna ce bere sa-ti aduca fara sa intrebe, colega de banca a unei foste colege pentru ca intamplator merita, pustii din fata blocului care prefera sa se joace fotbal decat sa stea in fata calculatorului jucandu-se CS sau DOTA etc. sunt persoane care te fac fericit doar cand le privesti sau te gandesti la ele si nimic nu-ti poate intuneca mintea cand te gandesti la ele. unele fac parte din viata ta de zi cu zi, altele apar pentru o perioada scurta de timp sau doar o data, dar toate iti vor lasa o amintire care te va face sa zambesti. pentru ca parintii vor muri, chelnerita isi poate schimba locul de munca, colega fostei colege se poate supara oricand pe tine sau poate pleca in afara tarii, pustii vor creste si n-o sa-i mai vezi. dar tu i-ai iubit, macar pentru cateva secunde cat i-ai privit si amintirea lor va ramane si te va face fericit atunci cand vei sta linistit in sezlong la tara cu un pahar de bere in mana si vei juca septica cu nepotii tai.

teorie...

in ultimul timp m-a preocupat din nou problema religiei, dar de data asta problema era ridicata asupra existentei acelei forte superioare. raspunsul a venit fara sa ma chinui prea tare, fara sa studiez atent Biblia si alte carti. o varianta de raspuns mi-a oferit-o un adolescent german, aflat in Bucuresti pentru manifestatiile anti-NATO(desi el mi-a spus ca viziteaza Bucurestiul, nu prea cred in coincidente, plus ca impartea niste fluturasi). tipul acesta mi-a intins un fluturas, scris in romana, despre Apocalipsa(cea din Biblie) si cei patru cavaleri ai acesteia. dupa ce am citit putin fluturasul, tipul s-a apropiat din nou de mine, s-a prezentat si am inceput sa vorbim. mi-a explicat ce e cu fluturasul acela, apoi m-a intrebat daca eu cred in viata de apoi. i-am spus parerea mea(neinteresanta in contextul acesta), raspunsul lui a fost ca el personal crede in viata de apoi, dar nu cea amintita de Biserica. fraza lui a continuat cu: "If God is Love, [...]".

aici m-am oprit si vreo 30 de secunde nu l-am mai ascultat, revenindu-mi in minte aceasta idee, ca Dumnezeu e iubire. discutia cu el a continuat dar deja nu mai e interesanta. asa ca de la acest incident m-am tot gandit la ce inseamna: "Dumnezeu e iubire". atotputernicul si atotstiutorul, creatorul lumii, cel ce vegheaza asupra noastra este iubirea. incet incet in mintea mea aceasta teorie a prins sens. se stie despre puterea iubirii(ma refer la toate tipurile de iubire).

singura problema in mintea mea aparea la Creatie. Dumnezeu trebuia sa fie o fiinta foarte foarte puternica pentru a crea un Univers care sa se afle intr-o asemenea armonie. orice teorie stiintifica ati lua, evolutionista, Big Bang, orice, poate fi explicata cu ajutorul dragostei.

in mintea mea toate astea au sens, o sa va si explic in particular(celor interesati) de ce. dar daca pentru voi nu are sens si aveti argumente va rog sa mi le prezentati.

degeaba...

m-am intors de mai bine de o saptamana de la munte si tot n-am avut chef sa povestesc cum fu majoratu. eu m-am simtit super si atat conteaza. poze gasiti pe hi5. nu despre asta vreau sa vb acum...

adolescentii sunt stapanii lumii. ei(noi) detin toata puterea si daca nu o fac, asa ar trebui sa fie. adolescentii detin adevarul suprem si doar ei il pot pronunta. pustanii de 14-18 ani impart binele si raul in stanga si-n dreapta de parca ar fi fluturasi(fluturashe pentru o anumita cititoare:P). luam decizii cu privire la viata altora de parca am fi zei supremi. daca ar face altcineva acelasi lucru cu vietile noastre doamne ce ne-am enerva(desi ar avea tot dreptul pt ca si noi am facut-o)

adolescentii au tendinta de a se baga in vietile oamenilor, de a lua decizii in numele lor, de a hotari ce-i bine si ce-i rau pentru ceilalti, ei detin adevarul despre ceilalti. am fost si probabil inca sunt la fel. adica devine o prietenie din aceea descrisa de coelho in care prietenii uita sa-si traiasca viata lor si o traiesc pe a ta, lucru rau atat pentru tine cat si pentru ei. daca eu sau tu sau el/ea consider,i,a ca viata ar trebui sa urmeze un alt curs decat cel de-acum, si fac tot ceea ce este necesar pentru asta, de ce trebuie sa apara un prieten adolescent care nu vorbeste cu tine, nu incearca sa-ti spuna unde crede el ca gresesti, pur si simplu incearca sa-ti puna betze-n roate. nu o pot numi prostie, ci doar naivitate si imaturitate.

pentru cei care vor comenta: nu ma plang, pot sa trec repede peste, scriu pentru ca ceilalti care citesc sa aiba grija.

la 80 de ani...

am primit tema asta la psihologie...cum ma vad la 80 de ani...cineva a aflat...si avrut sa-si dea cu parerea...so uitati cum m-ar vedea la 80 de ani o pers kre ma cun f bn...
"La 80 de ani…daca ajungi pana la aceasta varsta onorabila…eu te vad un om incojurat de copii, atat nepotii cat si ai vecinilor, rudelor, cunostiintelor. Care ii rasfata pe cei mici si le poveste ce tampenii facea el la varsta lor, ii invata multe tampenii, dar si lucruri folositoare. Un om la care vin copiii lui si rudele sa ceara sfaturi, care isi iubeste enorm familia si o pune pe primul plan. Un batran bungash care inca se tine de sotii, de glume, de subtilitati(mai ceva ca Moromete). Care isi iubeste enorm sotia sau care lacrimeaza la amintirea ei…un om bun, iubitor ,intelept si rabdator…"