...sfarsitu...

"A patra zi era sa fie nunta lui Fat-Frumos.
Un roi de raze venind din cer a spus lautarilor cum horesc îngerii când se sfinteste un sfânt – si roiuri de unde rasarind din inima pamântului le-a spus cum cânta ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lautarii maiestrira hore nalte si urari adânci.
Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lacrimioarele sure ca margaritarul, mironositele viorele si florile toate s-adunara vorbind fiecare în mirosul ei si tinura sfat lung cum sa fie luminile hainei de mireasa; apoi încredintara taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. Acesta se duse si flutura în cercuri multe asupra fetei miresei, când ea dormea, si-o facu sa vada, într-un vis luciu ca oglinda, cum trebuia sa fie-mbracata. Ea zâmbi, când se visa atât de frumoasa.
Mirele-si puse camasa de tort de raze de luna, brâu de margaritare, manta alba ca ninsoarea.
Si se facu nunta mândra si frumoasa, cum n-a fost alta pe fata pamântului.
S-au trait apoi în pace si în liniste ani multi si fericiti, iar dac-a fi adevarat ce zice lumea: ca pentru Fetii-Frumosi vremea nu vremuieste, apoi poate c-or fi traind si astazi."
asa si-a imaginat Eminescu sfarsitu basmului...l-am ales p-asta pt k e un final fericit ca si in cazu povestii mele:D...poate revin cu volumu 2:))