miercuri, ianuarie 24, 2007

ganduri...


Sa nu te supere tonul vocii mele, dar am sa-ti vorbesc de toate acele

Lucruri, si-as vrea sa ma asculti in acest caz, iar daca iti va aluneca o lacrima pe obraz

Inseamna ca inca mai sunt in sufeltul tau sau poate ca m-ai sters din memorie

Si-ti pare rau de acea legatura cu mine

Stiu bine ca nu ai avut nevoie de multe batiste

Acum parca si umbrele pe care luna plina le arunca in camera mea sunt triste

Probabil ca la chemarea mea in ploaie nu vei mai raspunde

Vei trece pe langa mine cu privirea jos si vei numara pietrele ude

Parca si adevarul de mine se ascunde, si situatia este nociva

As vrea sa fii putin mai expansiva

Si sa-mi dai un ultim raspuns sincer si pozitiv, nu evaziv

Iar cand ma trezesc, as vrea sa fii langa mine sa pot sa te privesc

Si sa-ti aud acel dulce glas,

Nu vreau sa cred ca timp pentru noi doi nu a mai ramas

Cred ca niciodata nu as putea sa te las, sa astepti nici macar un sfert de ceas


Sufletul oricand poti sa mi-l atingi,

Poate ca nu mai vrei umarul meu pe care sa plangi

Priveste-mi ochii si intreaga suferinta

Oare incerc cu neputinta sa ma apropii de acea sublima fiinta

Intoarce-te si te primesc, iti voi ierta orice, inca te iubesc

Durerea este insuportabila, nici nu mai vreau o relatie stabila

Ma deranjeaza aluzia la faptul ca nu mai esti cu mine

Atatea lucruri au ramas in urma, dar inca mai am incredere in tine

Vreau sa mai gust ploaia si umezeala de pe buzele tale

Stii ca voi merge agale pe urmele tale

Acum am inima zdrobita si nu cred ca se va mai vindeca vreodata

Personalitatea ta de fata ma atrage si inima mea rage

In fata ta ma simt mereu in dezavantaj

Odata lumina lunii imi scotea in evidenta darele umede de pe obraji

Iar daca vei purcede si te voi pierde

Vreau sa ma mai acoperi cu o privire verde, poate imi va sterge patimile

Unul din noi tot se va lupta cu lacrimile


Nu mai pot nu, sa ma gandesc la altceva decat la tine

Pana si semnele zodiacale ne spuneau ca o sa fie bine

Acum nu vreau sa cred ca totul s-a sfarsit

Nu vreau sa cred ca nu mai sunt iubit

Totusi acest lucru pare sa fie adevarat

Pe buzele tale nu mai vad decat un zambet incordat

Si-mi amintesc la inceput cum s-a intamplat

Cum acele priviri ni se intalneau

Iar tu batand din pleoape parca spuneai : "Te vreau"

Ochii tai n-au fost niciodata rai

Culoarea ce iubeste sufletul meu e culoarea ochilor tai

Acum rolul de vinovat il accept

Despartirea de tine este egala cu scoaterea proprii inimi din piept

Cand iti vorbeam inflexiunea din glas nu era deloc inzolenta si nici ironica

Nu cred ca am avut o relatie platonica

Acum parca e o minune, stai chiar in fata mea si vreau a spune cat sufar

Apoi cu mana usor iti dau la o parte de pe fata cateva suvite de par

De un auriu placut, iar acum poate imi vei da un sarut uscat si iute de adio

Sau poate plangand imi veï da un sarut profound


Nu vreau sa vars lacrimi vreau sa imi pastrez surasul

Pentru ca dupa lacrimi vine plansul

Au fost atatea lucruri ce ne-au legat

In tot acel timp de neuitat


nu pot sa nu ma mir...cum exista anumite melodii...kre pur si simplu se potrivesc...adik...exprima exact starea in kre te afli...si at c altceva poti sa faci?...o asculti...te identifici in ea...te pui pe visat...iti doresti sa nu te fi regasit in ea...dar asta...

yo...dupa o astfel d mel...si versurile astea...nu pot sa mai zic dekt un cuvant..."pakt"

Niciun comentariu: